ANATOMIA OCHIULUI

ANATOMIE OCHI

Corneea
Din suprafaţa externă a globului ocular partea cea mai expusă acţiunilor factorilor de mediu este corneea. Este o membrana fibroasă situată la polul anterior al ochiului, avînd aproximativ forma unei calote sferice.
Este transparentă şi complet lipsită de vase de sânge. Fiind bogat inervată are o foarte bună sensibilitate.
Din punct de vedere optic este prima şi cea mai puternică lentilă a ochiului, contribuind semnificativ la formarea imaginilor, avînd o putere de aproximativ 43 dioptrii.

Sclera
Sclera este membrana externă a ochiului, doar o parte a sa fiind vizibilă la deschiderea pleoapelor şi rotirea globului ocular. Este opacă, nevascularizată, de culoare alb sidefiu.
Fiind alcătuită din ţesut conjunctiv dens poate fi considerată scheletul ochiului. Sclera este cea care oferă formă globului ocular, având un diametrul de aproximativ 24mm, şi asigură inserţia musculaturii extrinseci a ochiului.

Umoarea apoasă
Camera anterioară a ochiului este delimitată de cornee şi faţa anterioară a irisului şi este ocupată de umoarea apoasă.
Umoarea apoasă este un lichid transparent, secretat de corpul ciliar, fiind un agent regulator al presiunii oculare. Are rol în metabolismul ochiului transportând elemente nutritive şi eliminând rezidurile.

Irisul
Irisul, prin pigmentarea sa specială, este cel care oferă unicitate ochilor fiecărei persoane. Totuşi, el are un important rol funcţional. Avînd o structură ce conţine fibre musculare circulare şi radiale este responsabil de dilatarea şi contracţia pupilei. Astfel, irisul are rol de diafragmă prin reglarea dimensiunii orificiului pupilar, ajustînd cantitatea de lumină ce urmează să ajungă la retină.

Cristalinul şi corpul ciliar
Corpul ciliar este partea situată între iris şi coroidă şi este responsabil de secreţia umorii apoase. De corpul ciliar sunt fixate ligamentele suspensoare care susţin şi acţionează cristalinul.
Cristalinul este mediul ocular cu cel mai important rol optic. Este o lentilă biconvexă, transparentă, poziţionată în spatele irisului. Pentru a nu îi fi afectată transparenţa nu este vascularizat.
Acţionat de musculatura şi ligamentele corpului ciliar îşi modifică forma şi dimensiunile pentru a regla puterea optică astfel încît imaginea să fie focalizată pe retină (procesul de acomodaţie). Totodată are loc şi o variaţie a valorii indicelui de refracţie.
Din punct de vedere anatomic cristalinul este constituit din capsulă, epiteliul anterior şi fibre cristaliniene. Fibrele cristaliniene sunt celule aşezate în mod regulat în straturi succesive pentru a asigura transparenţa necesară.

Vitrosul
Între faţa posterioară a cristalinului şi retină se află corpul vitros. Este un ţesut conjunctiv transparent şi este complet lipsit de vase sanguine şi nervi.
Corpul vitros are o oarecare vîscozitate avînd rol şi în menţinerea formei globului ocular.

Coroida
Coroida este o membrană situată între scleră şi retină bine vascularizată şi puternic pigmentată. Este a treia componentă a structurii din care fac parte şi irisul şi corpul ciliar şi are funcţii trofice. Faţa internă este în contact intim cu retina.
Din punct de vedere optic conferă interiorului globului ocular calitatea de camera obscură.

Retina
Retina este membrana cea mai internă a ochiului, este de origine nervoasă şi se întinde de la nervul optic până la orificiul pupilar.
Din punct de vedere optic partea importantă a retinei este retina vizuală responsabilă de recepţia semnalelor luminoase. Ea prezintă dualitate funcţională, existând o retină fotopică (de zi) şi o retină scotopică (de noapte).

În retină există celulele senzoriale; aproximativ 130 milioane de bastonaşe şi 6,5 milioane de conuri. Conurile sunt celulele specializate în perceperea luminii din timpul zilei, oferind senzaţia de culoare. Bastonaşele sunt specializate în perceperea luminii de intensitate slabă şi nu oferă senzaţia de culoare.
Bastonaşele şi conurile sunt fotoreceptorii care convertesc semnalele luminoase în impulsuri nervoase. Retina este excitată de lumină (oscilaţii electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă între 400 si 800nm).

Pentru ca vederea să fie clară ochiul trebuie să focalizeze lumina într-o zonă bine delimitată pe retină, numită macula luteea – situată în polul posterior al ochiului. Macula este zona cu cea mai mare fotosensibilitate a retinei şi este suprafaţa corespunzătoare vederii nete. Include o depresiune, numită fovee, în care există numai conuri. Foveea reprezintă zona care permite obţinerea unei acuităţi vizuale maxime. Numărul conurilor, responsabile de vederea fotopică, scade brusc în afara foveei.

Pentru detalii suplimentare vă rugăm să ne contactaţi