Testarea vederii

 Dintre toate problemele vizuale care pot afecta activitatea unei persoane, cele mai cunoscute, fiind şi cele mai frecvente, sunt viciile de refracţie.

Viciul de refracţie este acea problemă de vedere care se poate rezolva cel mai simplu prin compensare optică. Concret, purtăm ochelari de vedere sau lentile de contact. Desigur, în anumite situaţii putem apela şi la diferite procedee chirurgicale, uneori acestea fiind soluţia preferată.

Viciile de refracţie sunt consecinţa a trei posibile probleme principale:

-  globul ocular are o dimensiune axială prea mare sau prea mică;

-  puterea dioptrică a mediilor oculare este prea mare sau prea mică pentru dimensiunea axială a ochiului;

-  deformarea corneei pe o direcţie, în special a suprafeţei anterioare.

Efectele acestor trei probleme se concretizează în miopie, hipermetropie şi astigmatism.

Suplimentar, în oricare dintre situaţii, o formă neregulată a suprafeţelor ce delimitează mediile oculare sau neomogenităţi ale structurii acestora vor produce un deficit de acuitate vizuală.

Menţionăm faptul că problemele de vedere nu se limitează numai la viciile de refracţie. De asemenea, diferite alte afecţiuni ale ochilor sau ale căilor optice (calea de transmitere a semnalului vizual de la ochi la centrii vizuali situaţi la nivelul creierului) pot influenţa calitatea vederii.

Acuitatea vizuala

Pentru a determina dacă un ochi are vicii de refacţie se face testarea acuităţii vizuale. Utilizarea termenului de “acuitate vizuala” se referă la capacitatea sistemului vizual de a distinge detaliul. Un test al acuităţii vizuale este o măsurare a acestei abilităţi.

Prin urmare, după efectuarea unei testări la care se constată că avem o vedere deficitară, este incorectă afirmaţia conform căreia vedem 50% sau 80%. În mod real putem vedea detalii pînă la o anumită dimensiune minimă pentru o distanţă dată, în anumite condiţii de iluminat. Pentru acea distanţă nu putem vedea detalii avînd dimensiuni inferioare, detalii pe care o persoană fără probleme de vedere le sesizează fără efort.

De ce trebuie să ne testăm vederea?

Sistemul vizual asigură recepţionarea a mai mult de 80% din informaţia primită de creier. Se poate aprecia că activitatea umană depinde în foarte mare măsură de funcţionarea optimă a sistemului vizual. În termeni populari, doar viaţa este mai scumpă decît lumina ochilor.

În cazul ochiului fără vicii de refracţie focalizarea se realizează în planul retinei (fovee). Imaginea percepută de subiect este netă şi se înregistrează maximum de acuitate vizuala. În cazul celor cu probleme de vedere imaginea netă se formează în faţa sau în spatele planului, pe retina rezultând o imagine lipsită de claritate.

În absenţa unei predispoziţii genetice, cauzele apariţiei viciilor de refracţie sunt multiple şi nu îndeajuns de bine cunoscute. Dintre factorii care contribuie la apariţia lor cei mai cunoscuţi sunt: condiţiile sociale de dezvoltare, alimentaţia, starea de sănătate şi îndeosebi anumite boli, condiţii particulare de dezvoltare în primii ani de viaţă (prezenţa continuă a unor stimuli vizuali la distanţe nefireşti), perioadele foarte mari de timp alocate orelor de studiu, utilizarea excesivă a aparatelor electronice cu ecran etc.

Viciile de refracţie pot exista încă de la naştere sau pot fi dobândite ulterior în procesul de dezvoltare fizică.

Există persoane care înainte de efectuarea testării afirmă că văd foarte bine. Totuşi, se determină o acuitate vizuala redusă iar când li se aduce la cunoştinţă acest aspect spun că nu înţeleg ce s-a întâmplat pentru că până acum nu au avut nicio problemă.

Realitatea este că persoana respectivă a avut o problemă de vedere existentă de la naştere sau care a evoluat într-un ritm foarte lent, ceea ce a determinat o adaptare la fel de lentă a persoanei la condiţiile vizuale. În ambele cazuri, subiectul nu a avut ocazia să experimenteze senzaţia unei vederi clare şi nici nu s-a raportat la performanţele vizuale ale cunoscuţilor sau a evitat să o facă. Iată unul dintre cele mai bune motive pentru a vă testa vederea.

Testarea

În funcţie de anumite cerinţe (investigaţii medicale, practicarea anumitor meserii, eliberarea permiselor de conducere auto etc.) există diferite standarde de testare a vederii.

În aceste condiţii apar întrebările: unde este indicat să efectuăm consultaţia, cine să ne testeze şi care este rezultatul corect ?

Conform standardului internaţional ISO 8596, emis de Organizaţia Internaţională pentru Standardizare, “scopul documentului este de … a descrie o metodă de măsurare a acuităţii vizuale la distanţă, în condiţii de iluminat diurn, în vederea eliberării atestatelor sau permiselor”. Prin urmare, când testarea vederii se efectuează conform specificaţiilor acestui standard, rezultatele obţinute pot prezenta particularitatea caracterului oficial şi legal.

Acest standard nu este destinat utilizării pentru efectuarea de măsurători clinice sau pentru eliberarea de documente care să ateste statutul de persoană nevăzătoare sau cu vedere afectată parţial.

Suplimentar, legislaţia naţională, armonizată cu cea europeană, prevede în mod expres normele minime privind aptitudinile fizice si mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul, stabilind lista unităţilor de asistenţă medicală autorizate pentru efectuarea examinărilor, testarea vederii, ca aptitudine, implicînd şi identificarea problemelor legate de cîmpul vizual, capacitatea vizuală în conditii de luminozitate redusă, sensibilitatea la lumină puternică si contraste, diplopia, alte afectiuni oculare care periclitează conducerea în conditii de sigurantă.

Conform Standardului de măsurare a acuităţii vizuale ICO1984, emis de Consiliul Internaţional de Oftalmologie, “scopul documentului este de defini o metodă şi condiţii standardizate pentru efectuarea de măsurători clinice ale acuităţii vizuale, în condiţii de iluminat diurn, utilizînd optotipuri avînd un contrast foarte bun”. Prin emiterea acestui standard internaţional, s-a urmărit încurajarea utilizării lui în vederea obţinerii unei mai mari uniformităţi a testării acuităţii vizuale ca parte a unei rutine a examinării în cabinetele oftalmologice.

In sensul primului standard acuitatea vizuală este abilitatea sistemului vizual uman de a distinge detalii.

În sensul celui de al doilea standard “acuitatea vizuală clinică” este definită ca o măsură a abilităţii de a recunoaşte optotipuri negre pe fond alb, avînd un contrast foarte bun.

Deşi ambele standarde utilizează aceleaşi optotipuri (simboluri grafice), există diferenţe de interpretare a rezultatelor şi în special a cauzelor care au determinat acele rezultate. Mai exact, dacă în cazul testării efectuate conform primului standard se urmăreşte rezultatul final care este consemnat şi în baza căruia candidatul este declarat apt sau inapt, în cazul celui de al doilea standard se urmăreşte dacă problema există, cît este de gravă, care este cauza (optică sau sănătate) şi care este soluţia pentru remediere (mijloace optice de compensare, tratamente, intervenţii chirurgicale etc.).

Standardul ICO permite utilizarea şi a altor optotipuri echivalente (cifre, litere etc) pentru a permite o apreciere cît mai exactă asupra gravităţii şi cauzelor problemei vizuale.

Există instituţii ai căror angajaţi trebui să execute sarcini vizuale cu un caracter aparte (performanţe, timp, condiţii speciale etc.). În atare situaţii instituţia poate să elaboreze propriile teste şi criterii de evaluare ale performanţelor vizuale ale angajaţilor.

În situaţia în care, prin legislaţie sau norme specifice unor meserii sau instituţii, sunt prevăzute standarde, criterii sau sunt desemnate anumite unităţi medicale pentru efectuarea testării vederii trebuie respectate acele prevederi.

Pentru efectuarea activităţilor casnice sau profesionale, care nu sunt supuse unor reglementări specifice, este general acceptat faptul că testarea efectuată cu scopul îmbunătăţirii acuităţii vizuale şi confortului vizual al pacientului nu respectă prevederile standardelor.

În aceste cazuri îmbunătăţirea acuităţii vizuale şi confortului vizual se realizează prin prescrierea şi realizarea unui mijloc de compensare optică după ce au fost avute în vedere condiţiile dictate de activitatea principală desfăşurată de persoana respectivă sau condiţiile impuse de o activitate specifică pentru care se solicită utilizarea unui mijloc de compensare a vederii.

Astfel, distanţele de vizualizare mai mici sau mai mari, diferite valori ale iluminării incintelor, poziţia în timpul lucrului etc. impun ca testarea să fie efectuată în condiţii diferite de cele prevăzute de standarde sau norme.

Este necesar ca măsurătorile să fie efectuate în condiţii optime (aparate şi instrumente, distanţe de testare, condiţii de iluminat etc.) şi să se utilizeze o procedură de testare a cărei eficienţă este dovedită, pentru a face posibilă identificarea a cît mai multe posibile probleme de vedere. Trebuie menţionat că nu există o procedură de testare unică, general valabilă. Anumite proceduri pot fi efectuate doar în cabinete dotate cu instrumentar şi aparatură specifice unei anumite probleme de vedere.

În cabinetul de optometrie se efectuează o serie de activităţi în vederea determinării viciilor de refracţie şi stabilirii puterii dioptrice a lentilelor necesare persoanelor care acuză acuitate vizuală insuficientă, utilizând autocherato-refractometrul (dioptronul) şi trusa de lentile pentru testarea subiectivă sau foropterul, precum şi alte instrumente. Totodată, este prescris şi dispozitivul de compensare optică necesar (ochelari, lentile de contact etc.).

Persoanele care acuză probleme de sănătate oculară (infecţii, glaucom, cataractă etc.) trebuie să se adreseze unui cabinet oftalmologic.

În general, sunteţi chestionaţi în legătură cu motivul solicitării consultaţiei (recomandarea unui specialist, acuitate vizuală deficitară, dureri de cap, ameţeli, astenopie, control preventiv etc.) şi care sunt nemulţumirile referitoare la calitatea vederii. Se urmăreşte dacă sunt aspecte, cunoscute sau necunoscute, care ar putea sugera existenţa unor probleme de sănătate generală sau oculară cu influenţe asupra acuităţii vizuale.

Sunteţi responsabili pentru corectitudinea datelor şi informaţiilor furnizate în timpul testării, precum şi pentru solicitarea expresă privind mijlocul de compensare şi utilitatea acestuia (ochelari pentru diferite distanţe, lentile de contact).

Procesul de testare are durata necesară pentru determinarea corectă a problemelor de vedere şi poate include testări diferite, în funcţie de nevoile şi solicitările dumneavoastră. Se evaluează necesităţile vizuale dictate de condiţiile de lucru sau de activităţile desfăşurate.

Activitatea de testare este efectuată doar de personal specializat (optometrişti sau oftalmologi), atestat prin autorizaţie de liberă practică emisă de Ministerul Sănătăţii.

Dacă sunteţi purtător de ochelari, atunci cînd este posibil, este recomandat să prezentaţi vechea prescripţie sau ochelarii spre a fi măsuraţi, pentru a avea la dispoziţie date suplimentare în legătură cu problemele vizuale. Totodată, este necesar să menţionaţi şi regimul de utilizare al acestora deoarece în timpul testării se au în vedere şi posibilele efecte ale purtării ochelarilor vechi.

Testarea acuităţii vizuale pentru departe se efectuează utilizând tabloul cu optotipuri, conţinînd caractere calibrate corespunzător distanţei de testare, cu indicarea acuităţii vizuale pentru fiecare dimensiune a caracterelor, sau se utilizează un proiector de teste.

La testarea acuităţii vizuale pentru vederea aproape sunt utilizate optotipuri similare celor folosite la distanţă sau teste conţinând text tipărit de diferite mărimi. Se ţine cont de necesităţile şi solicitările dumneavoastră. Pentru determinarea acuităţii vizuale la aproape este recomandată distanţa de 40cm. Totodată sunt acceptate şi alte distanţe de testare.

Procesul de testare şi de stabilire a puterilor dioptrice necesare nu se efectuează cu scopul de a se obţine o acuitate vizuală etalon ci pentru a ajuta pacientul să obţină, prin utilizarea ochelarilor prescrişi, cea mai bună acuitatea vizuală care îi oferă confort vizual maxim.

 Se realizează refracţia obiectiva (controlul cu “dioptron”) şi se măsoară distanţa interpupilară. Se poziţionează rama de probă sau foropterul pe faţă, se fac reglajele necesare, după care are loc măsurarea acuităţii vizuale la distanţă (refracţia subiectiva).

După stabilirea valorilor necesare veţi face evaluarea compensării prescrise. Trebuie să descrieţi senzaţiile neplăcute înregistrate (ameţeli, dureri de ochi sau de cap, nesiguranţă în mişcare). Rezultatele testării depind de pregătirea şi experienţa specialistului dar şi de calitatea informaţiilor pe care le oferiţi.

În funcţie de vârstă şi problemele semnalate se procedează la stabilirea puterilor dioptrice pentru distanţa de lucru (citit) preferată.

Pentru persoanele tinere, (nu este nevoie de compensare pentru vedere aproape) a căror activitate presupune perioade mari de timp cu privirea la distanţă mică (citit, scris, lucru la monitor etc.) şi care acuză astenopie, senzaţie de ochi uscaţi, dureri de cap etc., se testează posibilitatea prescrierii unei adiţii de 0,50dpt. pe ochelarii de lucru sau prescrierea de lentile speciale pentru lucru (cu putere variabilă).

Indiferent de solicitare, testarea efectuată trebuie să fie completă şi are ca rezultat prescripţia cu indicarea puterilor necesare pentru vederea la distanţă şi pentru vederea la aproape. De asemenea, pot fi menţionate distanţele interpupilare corespunzătoare şi acuităţile vizuale înregistrate cu valorile determinate. Suplimentar, sunt indicate puterile necesare pentru lentilele folosite pentru vederea la alte distanţe sau condiţii particulare de utilizare, conform solicitărilor: ochelari utilizaţi pentru vizualizarea monitoarelor la distanţe de 2-3m, ochelari pentru lucru la monitorul computerului, ochelari pentru persoane cu activităţi profesionale deosebite: restauratori, gravori, prelucrători prin aşchiere, etc.).

Utilizarea diferitelor echipamente şi metode de testare prezintă avantaje şi dezavantaje specifice de care specialistul ţine cont la efectuarea măsurătorilor. Totodată, dacă nu există o solicitare specifică, are obligaţia de a se asigura că ochelarii sau lentilele de contact prescrise reprezintă cea mai bună soluţie pentru obţinerea acuităţii şi confortului vizual necesar pacientului, şi poartă responsabilitatea prescrierii.

Dacă doriţi detalii suplimentare vă rugăm să ne contactaţi